Sus, jos, si mai jos, din ce in ce mai jos, sus din nou si apoi abis.
Suna cunoscut? Cam asa arata traseul fericirii ce-l putem regasi in gps-urile vietii moderne. Din ce in ce mai putini oameni sunt fericiti si raman fericiti. Au ramas atat de putini cei care pot declara, cu mana pe inima faptul ca sunt fericiti, incat ar putea fi stransi intr-o rezervatie, undeva intr-un parc national , imprejmuiti de garduri inalte prin care monstrul depresiei sa nu poata nici privi. Ar exista ghizi turistici care ar povesti despre fericire si simptomele acesteia si o gramada de turisti japonezi cu camerele pregatite, doar doar ar prinde o fotografie cu aceasta specie uluitoare, pe cale de disparitie, "omul fericit".
Multi dintre noi, daca nu chiar majoritatea, s-au intrebat la un moment dat in viata "ce @*&&& e fericirea?". Pe cat de multe intrebari puse, pe atat de multe coate ridicate. Pai daca nu stim ce este, atunci de ce mai aspiram la ea (am putea foarte bine sa ne intrebam). Ei bine, pentru ca fericirea, cel putin in zilele noastre a devenit un fel de fruct oprit, marul lui Adam cu polaritate inversata, musti o data si devii fericit.
Ha, de ar fi atat de simplu!

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu