Fairytale gone tragic

De cativa ani ma obsedeaza o imagine. Este o imagine trista, distorsionata si incadrata in normele realitatii contemporane (sau cel putin asa am descris-o de fiecare data cand m-a intrebat cineva ce anume vad atunci cand o privesc).
Este o imagine trista, deprimanta as putea zice, tocmai datorita faptului ca pare smulsa din realitate. Un paparazzi rabdator a asteptat sa vada ce se intampla dupa acel moment feeric in care cei doi pornesc calare spre mult prea mediatizatul apus, sau dimpotriva, a refuzat sa dea crezare povestilor raspandite de babutele visatoare din fata portilor si a cautat in arhiva video a barurilor de pe vremea "Cenusaresei".
Hai sa fim seriosi, faza cu "au trait fericiti pana la adanci batraneti" incepe sa scartaie inca de cand ii este mentionat numele pentru prima data. Este primul semn ca soarta ii este potrivnica.
Sa ne concentram un pic. Exista un singur "Fat-Frumos" (pentru aceasta ipoteza nu ar trebui sa sarim prea departe de realitate, un singur hop, ca sa zic asa).
Dar daca tot o facem, hai sa o facem cum trebuie, sa nu care cumva sa se rascoleasca prea tare ,raposatii plini de imaginatie, prin morminte cand vor auzi ca le-au fost adaptate povestile la tristul cotidian ce ne devoreaza existenta.
Bun ... A fost odata ca niciodata, intr-o galaxie indepartata (la naiba, incurc povestile), intr-un tinut indepartat (acum parca am inceput mai bine)  un print frumos, vartos si independent (nu, nu era ungur) caruia ii venise vremea insuratorii. Avea nevoie de o printesa frumoasa, blanda cu supusii si buna la inima ca painea proaspat scoasa din vatra.
Cum a dat de veste in lung si in lat ca-si cauta printesa, cum au aparut imparatii la usa, care mai de care cu oferte mai bune. Acum nu trebuia decat sa aleaga dupa bunul sau plac dupa rigoaroasa ceremonie din cadrul castingului (la naiba, iar am schimbat povestea) balului regal.
Frumoase din toate cele 4 colturi ale lumii si-au facut aparitia, una mai alba sau mai somnoroasa decat cealalta. Alaiul de printese era cu adevarat impresionant in ochii printului, daramite in modestii ochi azurii ai "Cenusaresei" ce matura constant pragul casei., privind cu jind spre trasurile brodate cu matasuri de care auzise doar in povesti.
Si cum statea eroina noastra fain frumos pe prispa casutei, tragand dintr-o tigara rulata cu tutun ieftin, planul se contura din ce in ce mai bine, din ce in ce mai clar.
Si uite asa, toate panglicile  albastre din tinut ce anuntau fastuosul eveniment au fost stranse, taiate, modelate si cusute intr-o rochie demna de o persoana prin a carui vine curge un sange regal.
Rochia era gata imbracata, caruta vecinului de la 4 strazi mai incolo fusese transformata si ea in mod miraculos intr-o sareta de toata frumusetea (in intuneric si de la departare), acum nu mai lipsea decat sa gaseasca o modalitate de a-si azvarli CV-ul impopotonat in teancul impresionant ce domnea langa tronul printului. Nici nu a fost verbalizata complet dorinta eroinei noastre ca tanti Zana de la curatenie a si luat bucatica firava de hartie ce ducea o lipsa grava de recomandari credibile si a plecat spre palat pentru a mai construi o treapta pe scara firava a ascensiunii iobagiei catre stapani.
 Planul mergea ca uns (pacat ca nu cu ulei dinala bun). Acum viitorul Cenusaresei, unica ei sansa de a-si schimba numele ponosit , atarna de decizia lui "Fat-Frumos" (care intre noi fie vorba, fara photoshop nu era chiar atat de frumos).
In vreme ce printesele isi etalau calitatile pe ringul de dans, eroul povestii noastre scrunta CV-urile, cantarindu-si optiunile, incercand sa ia o decizie (in jumatate de ora incepea finala europenelor, astfel timpul era pretios).
Eh, acum e acum ... acum urmeaza partea cea mai interesanta din poveste, partea in care printul isi da seama ca "Cenusareasa" este cea mai buna alegere pe care o poate face. Toata lumea e fericita, "Cenusareasa" pentru ca devine printesa, "Fat-Frumos" pentru ca va avea copii frumosi (si nu datorita genelor lui), restul oamenilor din imparatie care vor fi condusi pentru prima oara de o persoana care ii intelege si ....
......................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
.................................................................................................... Nu, serios acum, chiar va gandeati ca asa se va termina povestea noastra???
Ei bine, eu cred ca imaginile vorbesc de la sine.

Singura concluzie rationala pe care o putem trage din acest basm adaptat este ca  visele ce nu pornesc de la o baza concreta si realizabila se pot transforma in orice secunda in fumul dens dintr-o bodega uitata de lume si timp, pe cand munca si determinarea au finalitati palpabile aproape intotdeauna .... Pe romaneste ... macar a ramas cu rochia.